„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cea mai mare virtute
Odată, patru sketioţi s-au dus la marele Pambo îmbrăcaţi în piei şi fiecare vorbind despre virtuţile tovarăşului său. Primul postea mult; al doilea era neagonisitor; al treilea câştigase multă dragoste; despre al patrulea ziceau că trăieşte de douăzeci şi doi de ani sub ascultare la un bătrân. Avva Pambo le-a răspuns: „Eu vă spun că virtutea acestuia din urmă este cea mai mare. Fiecare dintre voi şi-a dobândit virtutea prin voinţă proprie; acesta însă şi-a tăiat propria voinţă şi împlineşte voia altuia. Asemenea viteji, dacă vor păzi şascultareaţ până la sfârşitul vieţii, sunt martiri“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








