„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Despre ispita pălăvrăgelii
Avva Macarie s-a dus, odată, la avva Antonie şi, după ce a vorbit cu el, s-a întors la Sketis. Părinţii i-au ieşit înainte şi, vorbind ei aşa, bătrânul le-a zis: „I-am spus avvei Antonie că aici nu avem preot şi nu ne putem împărtăşi“. Părinţii însă au început să discute despre alte lucruri fără să-l mai întrebe ce-a răspuns bătrânul, şi nici Macarie nu le-a spus. Un părinte zicea: „Dacă părinţii văd că fraţii uită să întrebe despre un lucru folositor, aduc ei vorba despre lucrul cu pricina. Dar dacă nu sunt siliţi de fraţi, nu mai scot un cuvânt, ca să nu fie socotiţi palavragii, vorbind neîntrebaţi, iar vorba lor să pară deşartă“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)