„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Un răspuns duhovnicesc
Stareţul unei mănăstiri l-a întrebat într-o seară pe un călugăr:
- Ce ai lucrat azi? - Aşa de mult am lucrat şi mai am încă mult de lucrat, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu voi reuşi: trebuie să îmblânzesc doi şoimi, să conduc doi cerbi, să înfrânez doi ulii, să răpun un vierme, să mă lupt cu un urs şi să îngrijesc un bolnav. - Ce vorbeşti?, zise stareţul, în mănăstire nu avem astfel de animale. - Şoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părţile, ca nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie să am bună grijă de ele, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe care caut să le înfrânez şi să le pun la lucru; altcumva m-ar face să păcătuiesc. Viermele e limba mea, cu care mă lupt să nu bârfească pe alţii. Ursul este inima mea cu care mă bat mereu, pentru a nu mă lăsa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grijă să nu slujească păcatului. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








