Luca 10, 1-15 (Trimiterea ucenicilor la propovăduire)

„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați, deci, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Mergeți! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia! Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Și în această casă rămâneți, mâncând și bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Și în orice cetate veți intra și vă vor primi, mâncați cele ce vă vor pune înainte. Și vindecați pe bolnavii din ea și ziceți-le: S-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu. Și în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, ieșind în piețele ei, ziceți: Și praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să știți, că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Zic vouă că mai ușor va fi Sodomei în ziua aceea decât cetății aceleia. Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată decât vouă. Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat oare până la cer? Până la iad vei fi coborât!”

Cinstea acordată preoților

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LXV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, pp. 320-321

„Și le-a pus lor Iosif legea aceasta, ca să dea a cincea parte lui Faraon, afară de pământul preoților (Facerea 47, 26). Să audă ce grijă aveau cei din vechime de preoții idolilor! Să se învețe să dea măcar o cinste asemănătoare celor ce li s-a încre­dințat săvârșirea liturghiei Dumnezeului universului. Dacă aceia, niște rătăciți și niște închinători de idoli, cinsteau atâta preoții lor, pentru că socoteau că prin asta idolii îi vor răsplăti, de ce osândă nu sunt vrednici cei care nu dau preoților cinstea cuvenită? Sau nu știți că cinstea trece la Stăpânul universului? Nu te uita la preotul care primește cinstea! Nu din pricina preotului trebuie să-l cinstiți pe preot, ci din pricina Aceluia Căruia preotul Îi slujește, pentru ca și de la Acela să primești răsplată cu îmbelșugare. De aceea și Hristos a zis: Cel ce a făcut unuia din aceștia, Mie Mi-a făcut (Matei 25, 40) și: Cel ce primește pe proroc în nume de proroc, plată de proroc va primi (Matei 10, 41). Crezi, oare, că Stăpânul îi ascultă cererile și te răsplătește pentru vrednicia sau nevrednicia preotului? Nu! Pentru râvna ta te încununează sau te osândește! Și după cum cinstea pe care o dai preoților îți dă multă îndrăznire - că Dumnezeu socotește ca dată Lui cinstea pe care o dai preotului -, tot așa și dis­­pre­țul pe care-l dai preoților îți aduce de sus mare osândă.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)