Luca 18, 31-34

„În vremea aceea, luând Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise de proroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat. Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide, dar a treia zi va învia. Ei însă n-au priceput nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse de Iisus.”

Profețiile s-au împlinit în Domnul Hristos

Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 129

„Cu mult mai înainte de acești așa-ziși filozofi, au fost niște oameni fericiți, drepți și iubitori de Dumnezeu, care au vorbit în Duhul Sfânt și care au arătat cele viitoare, care se întâmplă acum: aceștia sunt profeții. Numai aceștia au văzut și au spus oamenilor adevărul, netemându-se și neascultând de nimeni. Ei nu au fost învinși de dorința de slavă, ci au spus numai ceea ce au auzit și au văzut, fiind plini de Duhul Sfânt. Scrierile lor se păstrează chiar și acum și, îndeletnicindu-se cineva cu ele, dacă crede în ele, poate folosi foarte mult: atât cu privire la începuturi, cât și cu privire la sfârșit și la toate cele ce trebuie să știe un filozof. Ei nu vorbesc cu dovezi, căci sunt niște martori vrednici ai adevărului mai presus de orice dovadă. Cele ce s-au întâmplat, însă, sau se întâmplă și acum, silesc pe orișicine să fie de acord cu cele grăite de ei. Chiar și numai pentru minunile pe care le-au săvârșit, ei pot fi socotiți drepți, atunci când au slăvit pe Făcătorul tuturor, Dumnezeu și Tatăl, și au vestit pe Hristos, Care avea să vină de la El și Care avea să fie Fiul Lui.”

Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea a Doua, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 400

„(...) S-a pogorât (Hristos - n.n.) în profeți și prin ei vorbea despre facerea lumii și despre toate celelalte. Că profeții nu existau când s-a făcut lumea, ci era Înțelepciunea lui Dumnezeu, Care este în Dumnezeu, și Cuvântul cel sfânt al Lui, Care este totdeauna împreună cu El.”

Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, XXXVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 66

„Când auziți cuvintele profeților exprimate ca din partea lor, să nu socotiți că ele au fost grăite de către acești oameni inspirați, ci de Cuvântul cel dumnezeiesc, care i-a pus în mișcare. Căci El spune uneori, în chip de prevestire, cele ce se vor întâmpla, alteori vorbește ca din partea Stăpânului tuturor și Părintelui Dumnezeu, alteori din partea lui Hristos și, în fine, alteori din partea popoarelor care răspund Domnului sau Părintelui Său.”