„Luminătorul trupului este ochiul”

Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei. Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. Luca 11, 34-41

***

Cununa creaţiei divine este omul - trup şi suflet, creat de mâna divină. Alcătuirea minunată a omului stârneşte admiraţia tuturor. Domnul Iisus Hristos ne arată că luminătorul trupului este ochiul. Se spune că ochiul este oglinda sufletului. Forma şi alcătuirea ochiului sunt fascinante. În prima lună de viaţă embrionul uman are marcate organele vederii, în luna a treia apar pleoapele, în luna a şaptea pleoapele se separă şi globii ochiului devin vizibili. Ochiul este alcătuit dintr-un sistem de lentile, o diafragmă, o cameră obscură şi receptori care preiau imaginile. Irisul are rol de diafragmă şi în funcţie de lumină suprafaţa lui poate creşte de 16 ori. Dacă oamenii ar privi mai mult cerul, pământul ar fi mai aproape de cer şi cerul de pământ. Sfântul Grigorie Teologul aşa ne spune: „Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă priveşte spre cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului, dacă priveşte spre cele de jos.” (Pr. Dumitru Păduraru)