Maica Domnului Hristos este şi Maica noastră

Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Pericopa evanghelică de astăzi ne pregăteşte pentru ziua de mâine, dedicată Adormirii Maicii Domnului. Ne sunt amintite cuvintele de apreciere pe care Domnul Iisus Hristos le-a avut la adresa Martei şi Mariei, surorile lui Lazăr. A privit cu recunoştină spre osteneala Martei, dar a lăudat şi pe Maria pentru ascultarea ei. Marta a adus daruri de bucate, Maria a primit în dar binecuvântarea cuvântului dumnezeiesc. În persoana Maicii Domnului descoperim şi osteneala Martei, dar şi ascultarea Mariei. Viaţa Maicii Domnului a fost una a rugăciunii. Zămislirea, naşterea, predica, condamnarea şi Învierea Domnului Hristos au fost trăite de Maica Domnului în rugăciune. Sufletul ei de mamă a fost cuprins de o mare durere la vederea Fiului răstignit. A fost lângă Domnul Hristos când a fost coborât de pe cruce şi aşezat în mormânt. Toate lacrimile sale s-au transformat în bucurie la vederea Mântuitorului înviat. Maica Domnului Hristos este şi maica noastră. Ea se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.