Mântuirea, împreună-lucrare cu Dumnezeu

Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. Matei 9, 9-13

***

 Domnul Iisus Hristos a spus lui Matei vameşul: Vino  după Mine, iar acesta  L-a urmat necondiţionat. Apoi, fiind într-o casă împreună  cu ucenicii Săi şi cu mai  mulţi vameşi, Mântuitorul  a fost mustrat de către  farisei că a mâncat la aceeaşi masă cu păcătoşii. Şi în primul caz, şi în cel de al doilea Domnul Hristos lucrează pentru recuperarea sufletelor celor pierduţi. Pentru Matei au fost suficiente câteva cuvinte, pentru ceilalţi a fost nevoie  ca Hristos Domnul să le  ofere „hrana Sa veşnică”, cuvintele Sale divine. Deşi Mântuitorul a fost invitat la masă, în fapt El a oferit binecuvântarea Sa celor care aşteptau izbăvirea. Mustrarea fariseilor, din punctul lor  de vedere, era îndreptăţită. Cum putea un om considerat sfânt să stea la masă înconjurat de cei păcătoşi? Însă pe Mântuitorul Îl interesau nu păcatele  celor din juru-I, ci sufletele celor păcătoşi. Sfântul  Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Mântuirea este  în acelaşi timp şi lucrarea  lui Dumnezeu, dar şi lucrarea noastră”.