Marcu 12, 28–37

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».
Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.”

Cea mai mare poruncă

Viața Sfântului Macarie Egipteanul - Epistola Sfântului Macarie Egipteanul, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 77-78

„Iubirea față de Dumnezeu nu se naște în noi așa, deodată, ci este nevoie de multă osteneală, de stăruință și de ajutorul lui Hristos, după cum se spune în (Cartea) Înțelepciunii: De o vei căuta întocmai ca pe o comoară, atunci vei pricepe temerea de Domnul și vei dobândi cunoaș­terea lui Dumnezeu (Pilde 2, 4-5). Aflând cunoașterea lui Dumnezeu și pricepând teama de El, ușor vei reuși să împlinești pe cele ce urmează, adică iubirea de aproapele. Pentru că lucrul cel dintâi și mare făcându-l, pe cel de-al doilea și mai mic fără greutate îl realizezi. Cel dintâi neexistând, nici cel de-al doilea nu se împli­nește precum trebuie: Cel ce nu iubește pe Dumnezeu din tot (sufletul) și din toată inima lui, cum poate să arate iubire de frați?”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre iubire, 25, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 333

„Sufletele care iubesc adevărul și pe Dumnezeu nu suportă nici cea mai mică slăbire a iubirii față de Domnul; ele își au continuu ațintită privirea la crucea Lui și simt, astfel, cum progresează du­hov­nicește. (...) Cu cât mai mult se învrednicesc de daruri duhov­nicești, cu atât mai mult nesaț caută (bunurile) cerești. Cu cât mai mult simt că progresează duhovnicește, cu atât mai mult doresc să se apropie de desăvâr­șire. Cu cât mai mult se îmbo­gă­țesc duhovnicește, cu atât mai mult se consideră sărace.”