Matei 12, 14-16; 22-30

„În vremea aceea fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Iar mulțimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine, risipește.”

Puterea Mântuitorului Hristos

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. VI, XLVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 145-146

„Cine e deci acest Hristos, Care prin numirea și venirea Lui le-a umbrit și le-a desființat pe toate și singur El are putere împotriva tuturor și a umplut toată lumea de învățătura Lui? Să spună elinii, care râd și nu se rușinează. Dacă e om, cum un singur om a putut întrece puterea tuturor zeilor și i-a dovedit pe aceia, prin puterea Lui, ca nefiind nimic? Iar de spun că e vrăjitor (magician), cum e cu putință ca un vrăjitor să desființeze toată vrăjitoria (magia) și nu, mai degrabă, să o întărească? Dacă ar fi biruit numai pe unii vrăjitori dintre oameni, sau ar fi fost copleșit numai vreunul dintre ei, pe drept cuvânt ar fi fost socotit de ei că i-a biruit pe alții numai printr-un mai mare meșteșug. Dar dacă prin Crucea Lui a biruit toată vrăjitoria și a făcut să dispară însuși numele acesteia, e vădit că Hristos nu e vrăjitor, odată ce și demonii chemați de vrăjitori fug de El ca de Stăpânul lor. Să ne spună deci elinii cine este El, dacă întreaga lor străduință e să râdă de El. Vor zice poate că a fost și El un demon și de aceea a avut putere. Spunând aceasta se vor face ei înșiși de râs, putând fi rușinați de dovezile noastre de mai îna­inte. Căci cum poate fi demon Cel ce alungă pe demoni? Fără îndoială dacă ar fi alungat numai draci, cu drept cuvânt s-ar fi putut socoti că a avut putere asupra celor mai mici, de la căpetenia lor, ceea ce spuneau și iudeii, vrând să-L facă de ocară. Dar dacă cu numele Lui e scoasă și alungată toată nebunia demonilor, arătat este că rătăcesc spunând aceasta și că Domnul nostru Iisus Hristos nu e vreo oarecare putere drăcească. Deci dacă Mântuitorul nu e nici simplu om, nici vrăjitor, nici demon, ci a desființat și umbrit cu dumnezeirea Lui și închipuirea poeților și nălucirea dracilor și înțelepciunea elinilor, e vădit și se va mărturisi de toți că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, sau Cuvântul și Înțelepciunea și Puterea Tatălui.”