Matei 12, 38–45

„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari și farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El răspunzând le-a zis: Acest neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona prorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, aici este mai mult decât Solomon. Iar când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”

Lucrarea potrivnicului

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, pp. 210-211

„Venind Domnul la noi, a căzut vrăjmașul și au slăbit puterile lui. Dar nemaiputând face nimic, totuși ca un tiran ce este, chiar căzut, nu se liniștește, ci ame­nință fie măcar și numai prin cuvinte. Să se gândească fiecare din voi la aceasta și va putea să disprețuiască pe demoni. Dacă ar fi legați de același fel de trupuri cum suntem noi, le-ar fi cu putință să spună: fiindcă oamenii ne sunt ascunși, nu-i aflăm, dar când îi aflăm, îi vătămăm. Căci în acest caz am putea să ne ascundem de ei, închizând ușile în fața lor. Însă fiindcă nu sunt așa, pot intra chiar de le sunt ușile închise și întâiul dintre ei, diavolul, se află în tot văzduhul. Pe lângă aceea, sunt pururea voitori de rău și gata spre vătămare și, cum a zis Mântuitorul, diavolul este, de la început, ucigător de oameni și tatăl răutății (Ioan 8, 44). Dar noi totuși trăim viețuind contra lui. Prin aceasta se fac vădiți că nu pot nimic. Căci nu-i împiedică de la uneltire nici distanța, nici nu ne socotesc prieteni ai lor, ca să ne cruțe, nici nu sunt de bine iubitori, ca să ne îndrepte, ci sunt mai de grabă răi și nimic nu le stă mai mult la inimă decât să rănească pe cei iubitori de virtute și cinstitori de Dumnezeu. Deci numai pentru că nu pot face nimic, nu fac nimic decât să ne amenințe. Căci dacă ar putea n-ar întârzia, ci îndată ar face răul, având totdeauna voința gata spre aceasta, mai ales împotriva noastră. Iată și acum adunându-ne grăim împotriva lor și știu că sporind noi (în nevoință) ei slăbesc. Dacă ar avea deci putere, nu ne-ar lăsa pe nici unul dintre noi, creștinii, să viețuim după Dumnezeu. Căci păcătosului îi este scârbă de cinstirea lui Dumnezeu. Deci pentru că nu pot nimic, se rod și mai mult pe ei înșiși, că nu pot face nimic din cele cu care ne amenință.”