Postul este unul dintre mijloacele prin care creştinii îşi sfinţesc sufletele şi trupurilor. Prin Canonul 19, formulat la cel de-al treilea Sinod local de la Gangra, în anul 340, Părinţii Bisericii anatematizează pe cei care, urmând învăţăturile eustaţienilor, nu respectau posturile rânduite de Biserică, desconsiderându-le: „Dacă vreunul dintre cei ce practică asceza, fără nevoie trupească, ar dispreţui şi ar dezlega posturile cele transmise îndeobşte şi care se păzesc de Biserică, având acela şi mintea întreagă, să fie anatema“. Creştinii ortodocşi au respectat întotdeauna cu stricteţe posturile rânduite de Biserică, dar au fost şi unele categorii de persoane care erau exceptate de la această rânduială.
Episcopul Timotei al Alexandriei prezintă două situaţii când Biserica oferă dezlegare de la post: „Femeia de va naşte se cuvine a ajuna şi a nu bea vin sau să se dispenseze de ajunare şi de a nu bea vin pentru că a născut?
Răspuns: Ajunarea s-a rânduit în scopul rânduirii trupului. Deci de este trupul întru smerenie şi slăbiciune, se cuvine să primească hrană şi băutură, după cum voieşte şi poate să suporte“ (Canonul 8).
De asemenea, întrebat dacă cei bolnavi şi „slăbiţi de boală îndelungat“ trebuie să postească, episcopul Timotei arată că se cuvine ca cel bolnav aibă dezlegare la „hrană şi băutură“, însă toate cu măsură (Canonul 10).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin decizia din 2 februarie 1956, a stabilit unele pogorăminte legate de respectarea posturilor. Cu privire la Postul Crăciunului, Sfântul Sinod a decis: copiii până la 7 ani nu sunt obligaţi să postească; copiii între 7 şi 12 ani, precum şi credincioşii maturi bolnavi pot posti numai prima şi ultima săptămână din cele 40 de zile; în restul postului, copiii şi cei suferinzi pot consuma: peşte, ouă şi produse lactate.
