Micul catehism: Ce este ispita?

Ispita, potrivit învăţăturii duhovniceşti a Bisericii Ortodoxe, este pusă în legătură cu „războiul nevăzut“ pe care îl au creştinii cu diavolul. Părinţii filocalici consideră că ispita, momeala sau atacul diavolesc reprezintă prima etapă a acestui război. Dar ce este acest atac? Fericitul Augustin crede că ispita este bântuiala cea rea, care amăgeşte şi împinge pe credincios sub „jugul diavolului“. În esenţă, ispita este un îndemn la păcat. Ea trezeşte pofta de a dobândi ceva prin călcarea legii morale.

Această pornire poate veni fie dinlăuntrul omului, adică din firea lui slăbită de păcatul strămoşesc, fie din exterior.

Ispita dinăuntru este prilejuită de pofta trupului (mâncare, băutură, desfrânare); pofta ochilor (bogăţie); şi pofta inimii (trufia vieţii, mândrie). Această învăţătură ne este descoperită în Sfânta Scriptură de Sfântul Evanghelist Ioan: „Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume“.

Ispita din afară vine de la diavol şi de la lume. Sfânta Scriptură ne descoperă că ispitele vin de la diavol. Astfel, Mântuitorul zice: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu“, iar Sfântul Apostol Petru spune lui Anania, care ascunsese o parte din preţul unui ogor vândut: „Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt?“.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur avertizează: „Duşman de moarte ne este diavolul şi a pornit război neîmpăcat. Nu ne sârguim noi atât pentru mântuirea noastră, cât se sârguieşte el pentru pierderea noastră“.

Ispitele de la lume înseamnă îndemnul la păcat venit din partea oamenilor răi, care alimentează în alţii diferite pofte şi porniri păcătoase, fie prin cuvinte, fie prin fapte.