Micul catehism: Creştinii sfinţesc natura prin stropire cu apă sfinţită

Păcatul primilor oameni nu a avut consecinţe negative doar asupra protopărinţilor, ci asupra întregii creaţii văzute, căci a stricat armonia firii înconjurătoare, a tulburat pacea vieţuitoarelor, peste care Dumnezeu îl pusese pe om stăpân.

Creştinii zic că „omul sfinţeşte locul“, arătând prin aceste cuvinte că omul, prin faptele sale, poate avea o influenţă pozitivă asupra naturii. Dar, pentru a se sfinţi şi pentru a sfinţi firea înconjurătoare, creştinii cheamă în ajutor şi harul Sfântului Duh, fără de care nu se poate realiza sfinţirea. Una dintre slujbele prin care omul cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a sfinţi natura este Agheazma.

Sfinţirea cea mică a apei sau Agheazma mică se săvârşeşte în biserică, la casele creştinilor, iar dacă este necesar, se poate săvârşi la râuri şi fântâni, în grădini sau în orice loc curat.

În povăţuirile pe care Molitfelnicul (cartea care conţine slujbele tainelor şi ale ierurgiilor) le prezintă, înaintea Aghezmei mici, aflăm că această slujba se poate oficia în fiecare zi de întâi a lunii: „Ştiut să fie că preabun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi a stropi pe oameni în mănăstiri şi în chilii, asemenea şi casele mirenilor şi toate ale lor“.

Obiceiul de a se oficia slujba Aghezmei mici la începutul fiecărei lunii a apărut din perioada când Biserica a dorit să înlocuiască obiceiurile păgâne de la serbările lunilor noi cu un serviciu religios creştin. Prin Canonul 65 Trulan, formulat în anul 692 de către Părinţii Bisericii, adunaţi la Constantinopol, li se interziceau creştinilor toate practicile păgâne de la începutul lunilor noi.

De asemenea, Agheazma mică se oficiază la 1 august (începutul Postului Sfintei Marii), 1 septembrie (începutul anului bisericesc), precum şi în Vinerea din Săptămâna luminată (Izvorul Tămăduirii).

Spre deosebire de Agheazma Mare, care se oficiază doar la Bobotează, Agheazma mică se poate săvârşi de fiecare dată când credinciosul solicită aceasta preotului.