„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
24 Dec, 2024
Micul catehism: Prin sfinţire, icoanele dobândesc o încărcătură harică
În viaţa şi trăirea creştin-ortodoxă icoanele au o importanţă aparte, de aceea nu există casă în care creştinii să nu aibă măcar câte o icoană pe perete, în partea de răsărit. Pentru creştinii ortodocşi rugăciunea este mai puternică atunci când este făcută în faţa sau în compania sfintelor icoane. Creştinul preţuieşte icoana pentru că ea redă chipul unei persoane sfinte din istoria mântuirii şi a vieţii creştine, sau o scenă cu un conţinut religios (executată pe lemn, pânză, hârtie, metal sau pe pereţii bisericilor) şi pentru că ea are o putere sfinţitoare. Prin cinstirea icoanei creştinul nu cinsteşte materialul sau culorile din care este făcută icoana, ci chipul zugrăvit pe aceasta. Persoana sau scena reprezentată impune o atitudine de respect şi de preţuire. Cu toate acestea, pentru ca o icoană să poată fi folosită în cultul particular, şi nu numai, este necesară oficierea unei slujbe speciale de către slujitorii bisericii. Prin această slujbă de sfinţire, icoana este scoasă din întrebuinţarea obişnuită şi i se conferă o destinaţie aparte. După sfinţire icoana primeşte o încărcătură harică, o putere sfinţitoare şi devine obiect de cult.
Rugăciunea de sfinţire a icoanei Mântuitorului face referiri la ştergarul trimis lui Avgar de Edesa de Domnul Hristos, Care a imprimat în ştergar nu doar chipul Său, ci şi puterea Lui, căci prin atingerea de ştergar s-a vindecat prinţul Edesei. Astfel, prin slujba de sfinţire se realizează o legătură tainică şi harică între icoană şi persoana reprezentată. În aceeaşi rugăciune se cere: „O, Bunule Mântuitor, priveşte cu milostivire spre noi şi spre această icoană şi... trimite asupra ei binecuvântarea Ta cerească şi darul Preasfântului Tău Duh şi... dă-i ei puterea de a vindeca şi de a alunga toate uneltirile drăceşti, umple-o pe ea de binecuvântarea şi de puterea chipului sfânt şi nefăcut de mână, pe care prin alipirea de preacurata faţă a Fiului Tău preaiubit a dobândit-o cu îmbelşugare. Pentru ca prin ea să fie săvârşite puterile şi minunile pentru întărirea dreptei credinţe şi mântuirea poporului Tău“.
