„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: „Văzând soarele, luna, stelele, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor“
Studiile de istorie arată că astrologia a fost cultivată la babiloneni, egipteni, greci, romani, indieni, precum şi alte popoare. Această răspândire arată că, din cele mai vehi timpuri, oamenii au încercat să facă o legătură între ceea ce vedeau pe cer şi ceea ce li se întâmpla în viaţa de zi cu zi. Se consideră că există trei tipuri de astrologie: în primul, care este şi cel mai vechi de altfel, stelele sunt considerate zeităţi, în al doilea planetele sunt văzute ca obiecte ale căror emanaţii impersonale influenţează vieţile oamenilor, iar în al treilea tip planetele se află într-o corespondenţă magică cu oamenii (astrologia simbolică), pe care îi influenţează prin rezonanţă.
În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament se combate forma de astrologie care se întâlnea în acele timpuri, iar Sf. Biserică condamnă toate formele de astrologie. Oamenii care nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu se închinau stelelor, acordându-le un cult de adoraţie asemenea zeităţilor. Iată ce găsim în cartea Deuteronom despre cei care practicau astrologia: „Privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti“. Iar „de se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, (...) să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre“. Observăm că astrologia era considerată o formă de părăsire a lui Dumnezeu şi de adorare a altor dumnezei, adică o idolatrie, de aceea pedeapsa venea asupra întregii comunităţi care era de acord cu astfel de practici. Cartea profetului Ieremia ne descoperă că Dumnezeu se îndepărta de cetăţile idolatre şi nu le mai ocrotea.
