O viaţă plină de smerenie

Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

***

Evanghelia de astăzi se citeşte cu predilecţie la sărbătorile închinate Maicii Domnului. Deşi citim despre ostenelile Martei şi ascultarea Mariei, de fapt suntem îndemnaţi să fim cu luare aminte la viaţa plină de smerenie şi devotament a Sfintei Fecioare Maria. Aşa cum Marta s-a pregătit pentru a primi în casă un oaspete deosebit, la fel şi Maica Domnului a aşteptat cu emoţie naşterea Domnului Iisus Hristos. Cum Maria asculta cu vădit interes şi emoţie fiecare cuvânt al Mântuitorului, tot la fel şi Maica Domnului a ascultat toată predica Fiului ei Preasfânt. Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de promisiunea Drepţilor Ioachim şi Ana că, dacă vor avea un copil, îl vor dărui lui Dumnezeu. Ei au adus în faţa lui Dumnezeu ceea ce venise pe lume în urma milostivirii Tatălui ceresc. Prunca Maria avea să crească lângă templu, deprinzându-se cu rugăciunea, cu faptele bune şi plăcute lui Dumnezeu. Din pruncie a simţit mâna ocrotitoare a Tatălui ceresc. Prin această aleasă pruncă ne vine mântuirea.