Ospățul smerit și milostiv

Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau, zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Luca 14, 1, 12-15

***

Discuţia Domnului Iisus Hristos cu fariseul care Îl invitase la masă ne descoperă un model de comportament smerit. Fariseii aveau pretenţia de a sta pe locurile de cinste la ospeţe. Mântuitorul le atrage atenţia că acest lucru nu trebuie impus, ci gazda trebuie să fie cea care ne invită să ne aşezăm pe un anume loc. Apoi, la masă se cheamă cei care sunt sărmani şi neajutoraţi. Dacă sunt chemaţi doar prietenii, acest lucru creează obligaţia reciprocităţii. Cei vizaţi de cuvintele Domnului Hristos trebuia să aibă în vedere răsplata care vine din partea lui Dumnezeu. El răsplăteşte doar celor care au inima deschisă şi milostivă şi pentru cei sărmani. Aşa cum noi avem bucuria ospăţului, tot aşa trebuie să putem face bucurii celor care aşteaptă un gest de creştinească mărinimie. Sfântul Simeon Noul Teolog aşa ne învaţă: „Postul este doctorul sufletelor noastre. Îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de toate lipsurile vieţii sale.”