Păcătoşii nu sunt numiţi oameni, ci trupuri

Facerea 6, 12: „Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi, iată, era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.“

Parcă odinioară căuta Dumnezeu pe Adam şi Eva în grădina Raiului, întrebând: „Adame, unde eşti?“! Iată că acum, Creatorul „căută spre pământ“ care, din cauza păcatelor care s-au înmulţit fără număr, „era stricat“. Pentru a exprima această stare, autorul biblic ne spune că „tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ“. În Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, aflăm că tot trupul, literal, exprimă toată carnea, adică orice fiinţă vie, fie om, fie animal. „Nici acum nu i-a învrednicit cu numele de om, ci, prin cuvântul «trup», vrea să ne arate că nu despre pământ e vorba, ci despre oameni îmbrăcaţi în trup, care se istovesc pe ei înşişi în fapte pământeşti. Că are obiceiul Sfânta Scriptură (...) să numească trupuri pe cei cu gânduri trupeşti, pe cei care nu gândesc nimic înalt, precum spune şi fericitul Pavel: «Şi cei ce sunt în trup nu pot să placă lui Dumnezeu» (Romani 8, 8). Ce? Cel ce grăieşte cuvintele acestea nu era în trup? Dar Pavel nu vrea să spună că aceia care sunt în trup nu pot plăcea lui Dumnezeu, ci acei care nu spun o vorbă de virtute, cei care gândesc cele trupeşti, cei care sunt subjugaţi de plăcerile trupului şi nu se îngrijesc deloc de sufletul netrupesc şi spiritual. Prin cele spuse până acum, dumnezeiasca Scriptură ne-a arătat mulţimea păcatelor, covârşirea răutăţii, mânia cumplită a lui Dumnezeu; ne-a mai arătat că, din pricina faptelor nelegiuite ale oamenilor, i-a numit de trei ori pământ şi că, numindu-i trup, i-a lipsit de numele de om, numele obştesc al firii omeneşti, iar prin cele ce spune de acum înainte ne arată nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu şi covârşitorul lui pogorământ“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.