„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Părinte iubitor şi Domn al păcii
În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Luca 13, 31-35
Deoarece Domnul Hristos era foarte popular şi mulţi Îl urmau, Irod s-a gândit că Mântuitorul ar vrea să-i uzurpe tronul. Asemenea oricărui conducător mediocru, şi el căuta să-şi consolideze autoritatea. Auzise despre Hristos, despre învăţăturile şi minunile săvârşite de El, dar şi despre entuziasmul mulţimilor care-L urmau. Oare căuta Fiul lui Dumnezeu îndepărtarea lui Irod? Cu siguranţă, nu! Alta era dorinţa Sa. Cei vizaţi de mustrările Lui trebuia să-şi îndrepte viaţa şi să urmeze poruncile lui Dumnezeu. Putem vedea că Domnul Hristos a primit la naştere daruri asemeni împăraţilor şi a fost primit în Ierusalim cu onoruri regale. Vremelnicii împăraţi, asemeni lui Irod, I-au dorit şi-I doresc sfârşitul. El, fiind un Părinte iubitor şi Domn al păcii, primeşte la sânul Său pe toţi cu aceeaşi majestate şi înţelegere divină.