Pătimirile Sale au fost paşi spre Înviere şi Înălţare

Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Matei 20, 17-28

În faţa Domnului Iisus Hristos a venit mama fiilor lui Zevedeu cu o cerere oarecum ciudată, însă, din punctul ei de vedere, îndreptăţită. Ca orice mamă, ea a dorit binele copiilor săi. Când Domnul Hristos a vorbit despre o împărăţie, ea s-a gândit la o oarecare funcţie pentru fiii ei. Mântuitorul a prevestit pătimirile Sale şi condamnarea Sa la moarte şi a încheiat spunând că după trei zile El va învia. Între cele prorocite de El şi cererea mamei amintite este o mare deosebire. Parcă şi pe noi ne cuprinde indignarea aşa cum s-a întâmplat cu ceilalţi ucenici. Lucrurile trebuie privite din perspectivă divină. Dumnezeu nu ne cheamă la ranguri sau demnităţi generatoare de bunăstare, ci la o slujire jertfelnică. Domnul Hristos le-a arătat Apostolilor cum trebuie să slujească. Exemplu S-a dat pe Sine: El n-a venit să I se slujească, ci El Însuşi Se face pildă de slujire şi Îşi dă viaţa Sa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele lumii. Pătimirile Sale au fost paşi spre Înviere şi Înălţare.