Poezii creştine

Preacuvioasa Maică

Sofia Timofte

Din satul Epivata, în sferele cereşti

Tu ai urcat fecioara, mireasa lui Iisus,

Cu ale tale moaşte, tu ţara ne-o sfinţeşti

Şi ne-ocroteşti pe toţi cu har primit de sus!

Tu eşti Măicuţă Sfântă a Moldovei-ocrotitoare,

Şi pururi rugătoare pentru al meu popor,

Preacuvioasă Maică, cea mult folositoare,

Eşti al ortodoxiei nepreţuit odor!

O candelă arzând ai fost pentru Iisus,

Azi mii de candele-ard la chipul tău cel sfânt,

Căci de copilă viaţa în rugăciuni ţi-ai dus,

Şi multe milostenii făcut-ai pe pământ.

Nici aur, nici mătase, nici bani şi nici averi,

Nu ai voit Măicuţă, de când erai tu mică,

Dând totul la săraci, ţi-ai adunat comori,

În cer unde rugină şi molii nu le strică.

Al tău trup feciorelnic prin înfrânare, post,

Prin rugăciuni şi lacrimi măicuţă l-ai sfinţit;

Trăind în sărăcie şi lipsuri, tu ai fost

O flacără ce pentru credinţă te-ai jertfit.

De câte ori la tine îngenunchem în rugi,

Şi-amarul vieţi-l plângem, cerându-ţi ajutor,

Tu ne asculţi fecioară şi plânsul ni-l alungi

Ne vindeci trup şi suflet de răni care ne dor.

Preacuvioasă Maică, făclie luminoasă,

Venim din patru zări la al tău praznic sfânt,

Căci Domnul ni te-a dat odor al ţării noastre,

Şi ale tale rugi de El primite sunt.

De-aceea azi, Măicuţă, cu toţi la tine vin,

Din nou să-L rogi pe Domnul privirea să-şi coboare

La cei ce îşi înalţă la cer al lor suspin,

Şi te-au ales pe tine să fii mijlocitoare.