Poezii creştine

Taina Sfintei Spovedanii

Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ

Taina Sfintei Spovedanii

O cunoaştem din predanii,

Cât de mare rol anume

Are, pentru-ntreaga lume

Pentru ea, Mântuitorul

A vorbit la-ntreg poporul,

Că nu este mântuire

Fără de mărturisire.

Pentru că Hristos ne-nvaţă,

Sfinţii Apostoli dau povaţă

Să ne spovedim mereu

Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocăinţei

Au grăit, de-asemeni sfinţii

Ei canoane au fixat

Să ne spovedim curat.

Şi Biserica ne cheamă,

Şi ne-nvaţă ca o mamă,

Şi cu multă umilinţă

Să venim la pocăinţă.

Pocăinţa-i taină mare

Dată pentru fiecare

Pentru drept şi păcătos

Care crede în Hristos.

Pentru tânăr şi bătrân

Pentru slugă şi stăpân

Pentru cel de la amvon

Pentru cel ce stă pe tron.

Pentru turmă şi păstori,

Pentru cei din închisori,

Pentru cel ce zace-n pat,

Pentru tot cel botezat.

Şi precum ne-nvaţă Crezul

Spovedania-i botezul

Care spală, care curmă

Tot păcatul, fără urmă.

De voiţi mai mult să ştiţi

În Scriptură să citiţi;

Veţi găsi exemple multe

De-ar fi cine să le-asculte.

Oare frate, n-ai văzut

Pe David când a căzut,

Cum s-a spovedit curat

Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar şi Petru, râvnitorul,

Şi-a trădat Mântuitorul,

Ba şi-n public s-a jurat:

"Nu-l cunosc, cu-adevărat!"

Iar când Domnul l-a privit

Petru jalnic s-a căit

Şi a plâns în toată viaţa

Umezindu-şi zilnic faţa.

Apoi, Pavel, tot la fel

Nu a plâns destul şi el?

Când pe mulţi creştini lega

şi la Templu-i aducea?

Şi câţi sfinţi şi cuvioşi

N-au ieşit din păcătoşi?

Care-au plâns şi-au suspinat

Pentru orişice păcat.

Tot mereu părinţii noştri

Şi părinţii dragi ai voştri,

Post de post se spovedeau

Şi mereu se-mpărtăşeau.

Ei nu amânau cu anii

Taina Sfintei Spovedanii,

Ci făceau cu pregătire

Sfânta lor mărturisire.

Şi n-aveau atunci ca noi

Viaţă bună, ci nevoi,

N-aveau cărţi de rugăciune,

Nici biserici mari şi bune.

N-aveau preoţi mulţi în sate,

Dar vezi, nici aşa păcate,

Nu cântau ca noi frumos,

Ci trăiau după Hristos.

Nu spuneau din gură multe

Ci doreau mai mult s-asculte,

Orice vorbă, orice sfat

Le primeau cu-adevărat.