„În vremea aceea, șezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând,
Poezii creştine
Altar la Putna
Tudor Arghezi Ceaslovul de la parastas Îl răsfoiesc întâiaş dată. O foaie-n mijloc i-a rămas De patru veacuri netăiată. E carte copiată de diac, Şi scrisă-n alburi cu vopsele, Garoafe, păpădii şi flori de mac, Într-un chenar de muşeţele. Ghicesc prin rânduri, ca prin site, Un nume vechi de cititor, Semnat cu slove ruginite: Ieromonahul Nicanor. Dar colţul paginii mai poartă Şi-o urmă de-altă semnătură, Când mâna lui, de mult fusese moartă; Trecut pe buze şi uitat în gură La fostul hram de sărbătoare: Buricul degetului mare.





