„În vremea aceea, șezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând,
Poezii creştine
Confundare
Nichita Stănescu Cine eşti tu cel care eşti, şi unde eşti, când nimic nu este? Născut dintr-un cuvânt îmi duc înţelesul într-o pustietate divină. Întreb dacă sunt, dar strigătul nu se rupe de mine, şi una cu el rămân, adăugând deşertului singurătate. Cu harul vreunei silabe urnesc din înţepenire, într-una, golurile sferice în alte goluri aidoma lor, şi fără de margini. Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin într-un azi etern cu aură de vid - mă rog să fii, de mine însumi mă rog să fii. Arată-te!





