În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
07 Mai, 2024
Poezii creştine
Confundare
Nichita Stănescu Cine eşti tu cel care eşti, şi unde eşti, când nimic nu este? Născut dintr-un cuvânt îmi duc înţelesul într-o pustietate divină. Întreb dacă sunt, dar strigătul nu se rupe de mine, şi una cu el rămân, adăugând deşertului singurătate. Cu harul vreunei silabe urnesc din înţepenire, într-una, golurile sferice în alte goluri aidoma lor, şi fără de margini. Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin într-un azi etern cu aură de vid - mă rog să fii, de mine însumi mă rog să fii. Arată-te!
