Poezii creştine

Buna Vestire

de Sofia Timofte

Din purpură şi aur, Fecioara Sfântă coase

O dveră pentru Templu, cu fire de mătase;

Cu grijă peste lucru ochii plecaţi şi-i ţine

Iar buzele-i curate rostesc o rugăciune:

"O, Doamne ! Cât aş vrea să fiu o slujitoare

A Celei mai Curate şi Sfinte-ntre fecioare,

Picioarele să-i spăl şi să i le sărut,

Căci Fiul Tău Preasfânt de ea va fi născut!"

Fiind smerită, Sfânta în modestia sa,

Nici nu putea gândi să fie tocmai ea

Fecioara Preacurată care va fi aleasă,

Precum spune Scriptura, a Domnului mireasă.

S-a înserat; Fecioara lăsând lucrul din mână,

A mers s-aducă apă-n ulcior, de la fântână,

Când s-a întors în casă, în faţă i-a ieşit

Arhanghelul Gavriil, cu chipul strălucit!

În mână cu o floare de crin i s-a-nchinat,

Şi cu cerescu-i glas, astfel a cuvântat:

- " Bucură-te cea plină de har, Marie,

Eu astăzi veste mare ţi-aduc din ceruri ţie:

Mult har Fecioară Sfântă la Domnul ai aflat,

Căci vei zămisli Fiu al Celui Prea Înalt! "

- " Cum este cu putinţă - Fecioara a-ntrebat -

Să nasc, căci sunt Curată şi nu ştiu de bărbat?"

- "De Duhul Sfânt din ceruri tu o să fii umbrită

Şi Maică şi Fecioară de toţi vei fi numită,

Căci deşi pe Iisus o să-L aduci pe lume,

De-a pururea fecioară, Marie, vei rămâne!"

Smerită Preacurata, rosti atunci cuvântul

Care pe veci unit-a Cerul cu pământul:

- " Fie mie Sfinte, după cuvântul tău,

Eu, roaba Domnului, voi naşte Fiul Său!"

***

Din clipa-n care Sfânta Fecioară a primit,

În pântecele ei Iisus S-a şi urzit;

Iar îngerii "Osana" cântau în Cerul Sfânt,

Fiindcă Mântuirea venit-a pe pământ!