„Puţin şi Mă veţi vedea”

Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Ioan 16, 15-23

Domnul Iisus Hristos a spus: „Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”. Ce înseamnă acest „puţin”, aceasta era întrebarea care-i frământa pe apostoli. În unele situaţii puţinul înseamnă mult, iar multul devine puţin. Dacă ne referim la veşnicia lui Dumnezeu, citim în Vechiul Testament că o mie de ani sunt ca ziua de ieri. Domnul Hristos vorbea despre faptul că raportând evenimentele la intervale de timp, peste puţină vreme vor veni supliciile Sale. Când El va suferi, cei care L-au condamnat se vor bucura, iar ucenicii vor fi trişti. Însă după alt puţin timp, când Domnul Hristos va învia, ucenicii vor trăi o mare bucurie care va face uitată tristeţea. Şi noi am avut sentimente identice; în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne-am întristat. Însă bucuria a fost nemărginită când L-am văzut pe Mântuitorul înviat. Sfântul Grigorie Teologul aşa ne învaţă: „Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respirăm”.