Răspunsuri duhovniceşti: Sfântul Ioan Iacob, un model de viaţă creştină

Preacucernice părinte Adrian Ionescu, astăzi serbăm pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ. Ce învăţături putem trage din exemplul vieţii lui, din poeziile lui?

Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, de la a cărui mutare la Domnul se împlinesc, astăzi, 50 de ani, a fost tot timpul un nevoitor pentru Împărăţia cea de Sus, arzând în neîncetată rugăciune, în timp ce în sufletul său s-a împletit "dorul de pustie cu dorul de cer", preamărind pe Dumnezeu în toată viaţa lui.

S-a arătat împlinitor al poruncilor dumnezeieşti, al învăţăturilor Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, făcându-se lucrător al iubirii faţă de semeni atât cât a vieţuit în obştea monahală - ostenindu-se pentru hrănirea lor sufletească şi tămăduirea trupească (să nu uităm că a fost bibliotecar la Mănăstirea Neamţ şi infirmier aici, dar şi la Locurile Sfinte) -, dar şi după ce s-a retras în pustia Hozevei. S-a rugat pentru întreaga lume şi pentru neamul românesc, şi ne-a dăruit tuturor "hrană duhovnicească" prin poeziile sale. A rupt fărâmături din sufletul lui şi le-a pus pe hârtie pentru mântuirea fraţilor români din Ţara Sfântă şi din toate colţurile pământului, cum frumos mărturisea cineva referindu-se la versurile izvorâte din preaplinul de taină al inimii sfântului.

Scrierile Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ sunt expresie a trăirilor sale duhovniceşti şi unele dintre ele se constituie într-o adevărată autobiografie, întrucât ele ne descoperă viaţa lui plină de nevoinţe care l-au adus din ce în ce mai aproape de Mântuitorul, într-un continuu urcuş duhovnicesc. Limbajul poeziilor sale îşi trage seva din folclorul românesc şi din el răzbate sfinţenia Neamului nostru, plămădit român şi creştin, întru dreapta credinţă, încă de la începuturi.

Care sunt poeziile sale de referinţă şi ce învăţături putem trage din acestea?

Pline de viaţă şi de adâncă simţire creştinească sunt poeziile: "O, om!", "Paza sufletului", "Glasul Păstorului Cel Bun", "Pe Drumul Crucii", "Lumina Sfintei Învieri", "Glasul conştiinţei", "Preasfântă Maică şi Fecioară" şi atâtea altele care pot fi regăsite în volumele publicate până acum la noi, primele dintre ele cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pe când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Citirea lor şi cunoaşterea vieţii Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ descoperă fiecăruia dintre noi un bun model de urmat în călătoria ce o facem pe acest pământ spre dobândirea Împărăţiei cerurilor - Patria noastră cea de dincolo pe care trebuie să o moştenim.

Şi, pe lângă învăţăturile de suflet mântuitoare pe care le putem afla din poeziile Sfântului, mai trebuie să fim cu luare aminte la una: Ioan Iacob - românul din pustia Hozevei - în întreaga sa viaţă trăită printre străini nu şi-a uitat nici Patria duhovnicească, nici Patria trupească - România. Nu a încetat să se roage pentru ea şi pentru mântuirea fraţilor săi, românii, fie că mai erau acasă, fie răspândiţi în colţurile lumii. Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ nu s-a ruşinat vreodată că este român şi nu a încetat să mărturisească învăţăturile Ortodoxiei, lucruri care ni se cer şi nouă, celor de astăzi, care ne rugăm lui cu credinţă nestrămutată în mijlocirile sale pe lângă tronul Preasfintei Treimi.