Rubrica pentru copii: Micuţa Violetă

La început, când Dumnezeu a creat lumea, pentru violete a rămas doar o singură culoare, movul.

- Da, se pare că Doamne-Doamne a uitat de mine, îşi zise tristă Violeta, privind cu nesaţ la culorile vesele şi strălucitoare ale suratelor ei din grădină.

- Dar de ce eşti tristă, drăguţă Violetă?, o întrebă Zambiluţa.

- Da cum să nu fiu tristă când prietenele mele, florile, au rochiţe atât de frumoase şi eu sunt doar violetă şi atât, fără nuanţe, aşa cum este narcisa, fără picăţele sau dungi, fără alte culori, doar aşa, violetă, fără nimic... Uite, tu, câte culori frumoase ai, zise Violeta uitându-se cu jind la Zambiluţa înflorită, care îşi desfăta bucheţele mov, roz, galbene şi albe în lumina soarelui.

- Tu, însă, draga mea Violetă, spuse împăciuitoare Zambiluţa, ai în schimb un parfum îmbietor pe care nu-l mai are nici o altă floare.

- Ştiu asta şi mereu îi mulţumesc Îngeraşului, dar vreau şi eu o rochiţă frumoasă. Vreau ca, atunci când merg la vreo petrecere sau serbare, să îmi aleg fie o rochiţă galbenă, roz sau albă, nu să port aceeaşi culoare tot timpul.

Şi Violeta nici nu termină bine ce avea de spus, când lângă ea apăru Îngeraşul Florilor.

- Spune-mi tu, Violetă, care este necazul tău?, o întrebă suav Îngeraşul Florilor.

- Vreau şi eu o rochiţă colorată!, zise Violeta supărăcioasă.

- Dar dacă Doamne-Doamne te-a lăsat aşa, de ce eşti nemulţumită? Ce ai făcut tu ca să meriţi mai mult?

Şi Violeta îl privi nedumerită pe Îngeraşul Florilor.

- Cum, ce am făcut? Adică, dacă am fost cuminte? Da, am fost cuminte şi ascultătoare.

- Mie nu mi se pare că eşti ascultătoare acuma, ci răzvrătită, îi zise Îngeraşul Florilor.

- Dar sunt ascultătoare şi îmi ajut şi prietenii, Îngeraşule.

- Oare i-ai ajutat întotdeauna pe prietenii tăi când au avut nevoie de ajutor?, o întrebă iar Îngeraşul Florilor. Ce i-ai răspuns prietenei tale, Laleaua, când te-a ruga s-o ajuţi la teme sau lui Ghiocel, când ţi-a cerut sfatul la gătit?

Şi Violeta îşi plecă în jos petalele ruşinată.

- Ştiu că nu i-am ajutat, zise ea morocănoasă, că am fost prea ocupată cu propriile mele griji şi nu m-am gândit la ceilalţi. Nu m-am gândit nici la domnul Stânjenel, când m-a rugat să-l ajut la curăţenie, şi nici nu am fost alături de Narcisă, când m-a rugat s-o ajut la zugrăvit.

- Ştiu acest lucru. Eu văd tot timpul ceea ce faci. Şi să ştii că Doamne-Doamne te vede mereu şi aude tot ceea ce spui. Draga mea Violetă, nu este de ajuns să te gândeşti doar la tine, fără să-i ajuţi pe ceilalţi. Încearcă să renunţi la mândrie şi să te mulţumeşti cu ceea ce ai primit. Doar aşa Dumnezeu te va răsplăti. Puţină smerenie nu strică niciodată.

Zicând acestea, Îngeraşul Florilor îşi luă zborul spre înaltul cerului. Violeta rămase privind cu tristeţe cum aripile transparente ale Îngeraşului luceau puternic în bătaia razelor soarelui. Îşi plecă capul în jos şi începu să plângă încetişor. Realiză că greşise, că fusese nemulţumită, că Doamne-Doamne ştie El mai bine ce dar să ofere fiecărei flori, că fiecare floare este unică în felul său şi cu siguranţă că şi ei i-a dat calităţi pe care nu le-a oferit şi celorlalte flori.

- Nici o altă floare nu este atât de gingaşă şi nu are petale liliachii şi atât de catifelate ca ale mele!, îşi spuse micuţa Violetă, încântată de atingerea şi suavitatea petalelor sale. Îngeraşule, îmi dau seama că am greşit şi să-I spui lui Doamne-Doamne că Îi mulţumesc pentru darul pe care mi l-a dat, pentru că sunt o floare a primăverii şi aduc zâmbete şi fericire pe chipul oamenilor. Şi să ştii că îmi place rochiţa mea pentru că este mătăsoasă, fină şi are o culoare nemaipomenit de frumoasă!

Ce simbolizează violeta?

Violeta semnifică încredere, devotament şi modestie.