Rubrica pentru părinţi: Când în familie apare o surioară sau un frăţior

Naşterea celui de-al doilea copil reprezintă un moment important pentru întreaga familie, dar mai ales pentru fratele sau sora mai mare.

Copilul mai mare se va simţi afectat sufleteşte că nu i se acordă lui sau ei toată atenţia: părinţii, bunicii, musafirii sunt mai încântaţi de bebeluş decât de copil, mama stă mai mult cu bebe decât cu cel mare etc. În nici una dintre acţiunile noastre nu trebuie să riscăm gelozia fratelui mai mare, care de multe ori dezvoltă o atitudine competiţională cu cel mic.

Este important să vorbim cu sora sau cu fratele mai mare despre venirea pe lume a celui mic încă înainte de naşterea acestuia. Astfel, putem să mergem împreună să cumpărăm o hăinuţă sau o jucărioară pentru bebe (desigur, îi vom cumpăra ceva şi celui mare), îi vom explica că şi el a fost mic şi la fel noi, părinţii şi cei din jur, am avut grijă de el. Când se naşte copilul, îi putem spune fratelui mai mare că cel mic are un cadou pentru el (un cadou cumpărat de noi dinainte, o carte, o jucărie, un joc), iar cadoul i-l putem înmâna când va veni prima oară la maternitate să-şi viziteze frăţiorul.

Copilul cel mare va fi puţin dezamăgit să vadă un bebeluş, mai ales că se aştepta la un copil de vârsta lui, cu care să se joacă. Va fi trist să vadă că frăţiorul sau surioara lui nu are dinţi, nu vorbeşte, trebuie schimbat, dar mai ales, plânge mult. Venirea pe lume a celui de-al doilea copil reprezintă perioada când cel mare câştigă libertate, responsabilităţi şi încredere în sine. Astfel, îl putem angaja pe fratele mai mare în diverse acţiuni, să ne ajute când mergem în parc, să participe la băiţa de seară a celui mic, să hotărască el cu ce haine îl îmbrăcăm pe bebe, să prepare sucul de fructe pentru frăţior, să-l hrănească pe cel mic cu linguriţa, să-i citească o poveste sau să-i intoneze un cântecel etc. Însă nu trebuie să ne bazăm în totalitate pe copilul cel mare. În definitiv, adulţii suntem noi. Copilul cel mare trebuie să se bucure de libertate şi de copilărie fără a fi suprasolicitat de grijile pentru cel mic. Apoi, îi vom felicita pe fratele sau pe sora mai mare pentru că ne-au ajutat, le vom spune că-i iubim şi că avem multă încredere în ei.

Trebuie să acordăm atenţie în egală măsură celor doi copii, deşi tendinţa pe care o avem ca părinţi este să ne preocupăm îndeosebi de cel mic. Însă, fratele sau sora mai mare nu trebuie neglijaţi. Astfel, când cel mic doarme, îl putem întreba ce a mai făcut la grădiniţă, sau la şcoală, despre ce a discutat cu prietenii lui, îi putem cere sfatul referitor la ce carte îşi doreşte, unde ar vrea să meargă la sfârşit de săptămână sau în vacanţă.