Să fim sensibili la suferinţele semenilor

Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă; Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă. Luca 7, 1-10

 Sutaşul era un ofiţer din armata romană şi avea în subordine 100 de ostaşi. Acest ofiţer nu a fost indiferent la suferinţa aproa­pelui său, ci a dat dovadă de o rară sensibilitate. Mai mult, din mărturia celor din Capernaum, acest sutaş a ajutat la zidirea sinagogii din acea localitate. Pentru inima sa bună, rugăminţile sale au fost ascultate de Domnul Hristos. Sutaşul, ostaş fiind, s-a adresat Mântuitorului ca unui superior al său. Chiar Îi spune Domnului Hristos să nu Se mai oste­nească până la casa sa, ci să zică doar cu cuvântul şi se va vindeca sluga sa. Mântuitorul luând aminte la rugămintea sutaşului i-a vindecat slujitorul şi a adăugat: „Nici în Israel nu am aflat atâta credinţă”. Să luăm şi noi aminte la faptele acestui sutaş şi să fim sensibili la suferinţele celor din jurul nostru.