Să umblăm după hrana care ne aduce mântuirea

Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume. Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, El singur. Şi când s-a făcut seră, ucenicii Lui s-au coborât la mare. Şi intrând în corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei, Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoşat. Iar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi! Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau. A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Şi alte corăbii mai mic au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise. Deci, când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile cele mici şi au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Ioan 6, 14-27

Cele mărturisite în Evanghelia de astăzi au avut loc imediat după ce Domnul Iisus Hristos a înmul­ţit cele cinci pâini şi cei doi peşti. Cele 12 coşuri cu fărâmi­turi care au rămas erau, în fapt, fărâmiturile celor 12 Seminţii ale poporului ales. Cei care nu L-au urmat pe Hristos au rămas doar cu fărâmiturile. Cei care L-au urmat s-au împărtăşit şi se vor împărtăşi din Trupul şi Sângele Domnului. El a atras atenţia că important în viaţă nu este să umblăm după mâncarea cea pieritoare, ci după hrana ce ne aduce mântuirea. El i-a mustrat şi pentru că unii voiau să-L pună rege: le era la îndemână să aibă un asemenea conducător care să le ofere pâine în mod gratuit şi fără nici o obligaţie din partea lor. Mai găsim şi astăzi printre noi asemenea aşteptări, uitân­du-se că şi cele pentru trup, dar şi cele pentru suflet se obţin doar prin trudă şi în mod cinstit. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: „Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu”.