Semnal editorial: „Nu-i vătămăm cu nimic pe preoţi dacă-i vorbim de rău“

În tezaurul teologic al Sfântului Ioan Gură de Aur, publicat în limba română, se înscrie şi buchetul de omilii al Sfântului Ioan Gură de Aur: „Despre schimbarea numelor“, „Despre răbdare“, „Despre milostenie“, „Despre tăria credinţei“, „Despre propovăduirea Evangheliei“, precum şi alte omilii la unele texte din Sfânta Scriptură.

Prezentul volum, apărut în frumoase condiţii grafice, ilustrează pe copertă pe Sfântul Apostol Pavel scriind, iar în partea de sus a miniaturii „chemarea lui Saul“ - manuscris din secolul al XII-lea, Bodleiana, Oxford - imagine foarte sugestivă care reliefează munca deosebită depusă de cel mai mare exeget şi interpret al Sfintelor Scripturi, Sfântul Ioan Gură de Aur. Traducerea din limba greacă veche şi notele aparţin părintelui profesor Dumitru Fecioru.

Omilia „Despre schimbarea numelor“ este structurată în patru cuvinte: „Cuvântul I“ conţine învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur la citirea pericopei „Iar Saul încă suflând ameninţare şi ucidere“, în care este realizat un foarte frumos portret al Sfântului Apostol Pavel.

„Cuvântul II“ dezvoltă predica Sfântului Ioan Gură de Aur către cei ce se plâng că sunt prea lungi predicile şi către cei ce se supără din pricină că sunt prea scurte; despre numele Saul şi Pavel; şi pentru ce a fost numit Adam cel dintâi om; că acest nume i-a fost spre bine şi de folos; şi către cei nou-luminaţi.

În „Cuvântul III“, Sfântul Ioan Gură de Aur se adresează celor ce l-au învinuit că face introduceri prea lungi şi învaţă că este de folos să îndurăm învinuirile, lămurind şi faptul pentru care pricină Pavel nu şi-a schimbat numele îndată ce a crezut, explicând că schimbarea lui Pavel nu s-a făcut din constrângere, ci de bunăvoie.

„Al IV-lea cuvânt“ conţine mustrarea Sfântului Ioan Gură de Aur către cei ce au lipsit de la biserică şi îndemnul către cei ce au venit, precum şi explicarea cuvintelor scripturistice: „Pavel chemat apostol“ şi un scurt cuvânt „Despre smerenie“.

Omilia „Despre răbdare“ cuprinde exegeza şi învăţăturile Sfântului la cuvântul Apostolului: „Ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine“ (Romani 8, 28).

Cercetând toate omiliile acestui volum şi luând în considerare şi stilul literar extrem de clar, decantat, specific celor ce au ajuns la înţelegerea lucrurilor prin înştiinţare de la Duhul, foarte propriu şi Sfântului Ioan Gură de Aur observăm - aşa după cum mărturiseşte şi vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist, păstrând acelaşi duh filocalic în precuvântare - că „sfintele învăţăminte şi povăţuiri ale marelui Părinte al Bisericii, cuprinse în cartea aceasta, se îndreaptă cu deosebire către cei care caută mai întâi să-şi hrănească duhul, la sfintele slujbe din biserici; dar sunt, totodată, deplânşi cei care îşi lasă sufletul să se topească de foame, trecând cu nepăsare pe lângă ospăţul duhovnicesc întins nouă de Dumnezeu, mai ales la fiecare Sfântă Liturghie“.

În urma cercetării acestui volum al Sfântului Ioan Gură de Aur, putem observa încă o dată că scrierile Sfinţilor Părinţi rămân actuale până astăzi, constituind frumoase buchete duhovniceşti, pline de învăţături folositoare.

Pentru evidenţierea actualităţii cuvintelor Sfântului Ioan Gură de Aur, vom încheia prezentarea acestei cărţi prin citarea în cele ce urmează a unui pasaj din finalul „cuvântării a doua la Priscila şi Acvila; Că nu se cuvine să vorbim de rău pe preoţii lui Dumnezeu“: „De aceea vă cer, vă îndemn şi vă rog să părăsiţi acest obicei rău. Să ştiţi că nu-i vătămăm cu nimic pe preoţi dacă-i vorbim de rău, fie de minţim, fie de spunem adevărul; că şi fariseul nu l-a vătămat deloc pe vameş, ba, dimpotrivă, i-a fost de folos, deşi grăia adevărul. Dar noi atragem asupră-ne cele mai mari rele; că şi fariseul a îndreptat împotriva lui sabie şi a plecat după ce s-a rănit de moarte. Ca să nu păţim şi noi aşa, să ne înfrânăm limba cea neînfrânată. Dacă n-a scăpat de osândă fariseul, care a vorbit de rău pe vameş, ce cuvânt de apărare mai putem avea noi, care vorbim de rău pe părinţii noştri duhovniceşti? Dacă Mariam a primit o pedeapsă atât de groaznică pentru că a hulit o dată pe fratele ei, ce nădejde de mântuire să mai avem noi, când umplem de ocări de mii de ori pe zi pe Întâistătătorii noştri? Nu-mi spune mie că acela a fost Moise! Pot să-ţi spun şi eu că aceea a fost Mariam!“

Prezenul volum a apărut la Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din Bucureşti şi are 367 de pagini.