Sfințenia, dar de la Dumnezeu

Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Matei 5, 33-41

Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat care sunt principiile de viaţă autentic creştină pe care un urmaş al Său trebuie să le împlinească în această viaţă. Observăm la unii fraţi de-ai noştri că vorbesc despre Fiul lui Dumnezeu, despre Maica Domnului sau despre sfinţi ca despre ceva banal. De multe ori numele lui Dumnezeu este luat în derâdere şi se fac remarci nepotrivite la adresa Sa. Trebuie ştiut că atunci când cineva ia numele lui Dumnezeu în derâdere, coboară mai jos decât demonii. Ei ştiu despre puterea lui Dumnezeu şi nu ar îndrăzni să facă haz pe seama Creatorului. Este interesant de observat că demonii nu înjură, aşa cum fac unii dintre semenii noştri. Creştinul ştie că în viaţă sunt lucruri care au aura sfinţeniei: Dumnezeu este Izvorul sfinţeniei, viaţa Domnului Hristos a fost una sfântă, Biserica Sa este sfântă. Cu sfinţenia nu ne putem juca, ea este un dar de la Dumnezeu. Fericitul Augustin ne spune: „Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu, un om sfânt se ascunde în Dumnezeu".