Smochinul cel blestemat

Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Matei 21, 12-14, 17-20

Când a intrat în templu, Domnul Iisus Hristos i-a alungat pe schimbătorii de bani şi pe cei care făceau negoţ în acel loc sfânt. El a vindecat orbii şi şchiopii care erau în templu, ca semn văzut al puterii şi autorităţii Sale divine. În finalul Evangheliei de astăzi vedem că Mântuitorul a blestemat un smochin. Ne putem întreba: oare de ce a blestemat smochinul? Sfântul Evanghelist Matei ne aminteşte că smochinul era crescut lângă drum şi era frumos înfrunzit. Ne putem aminti de Pilda semănătorului care a ieşit la semănat. Unele seminţe au căzut lângă drum; acestea s-au dezvoltat, dar au crescut nefiresc. Domnul Hristos a explicat: au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au înţeles, deoarece a venit cel rău şi a răpit ceea ce s-a semănat în inima lor. Deci rodul nu s-a mai maturizat, nu s-a mai plinit, nu a putut lucra cele plăcute lui Dumnezeu. Smochinul este o mărturie a faptului că nu este suficient să auzi Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să şi rodeşti prin acest cuvânt.