Strigătul orbului Bartimeu

Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52

***

Când Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierihon, orbul Bartimeu a simţit că ceva s-a întâmplat în jurul său. Mulţimile vorbeau despre Iisus Învăţătorul din Nazaret. Mulţi erau cei care mărturiseau că El a făcut multe minuni. În sufletul lui Bartimeu a încolţit o speranţă! Oare ar fi posibil ca şi el să vadă lumina zilei? A început să strige cu atâta putere, încât a acoperit cu vocea sa toată vânzoleala din jur. Bartimeu L-a numit pe Domnul Hristos „Fiul lui David~. Înţelegea că doar un om al lui Dumnezeu, adică cineva care este mai presus de afectele acestei lumi, poate să-i ofere vederea. Când Domnul Hristos l-a chemat la Sine, şi-a lăsat haina şi a venit în faţa Mântuitorului. Şi-a lăsat „haina~ acestei lumi care l-a exclus şi s-a grăbit să meargă în faţa lui Dumnezeu. Domnul Hristos i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit’’. Şi a văzut! Prima imagine pe retină a fost cea a Binefăcătorului. Bartimeii zilelor noastre să fie cu luare aminte: Doar dacă strigi, Domnul Hristos te cheamă la Sine!