„În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună cumplită s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și, venind ucenicii la El, L-au
Tezaur patristic
„… toate vederile arătate sfinţilor au loc în vremea rugăciunii. Căci ce alt timp e atât de sfânt şi de potrivit sfintei primiri a darurilor (harismelor), ca în timpul rugăciunii, în care vorbeşte cineva cu Dumnezeu? Căci în acest timp, în care se fac cererile către Dumnezeu şi au loc întâlnirile cu El, omul adună cu silire toate mişcările şi gândurile din toate părţile şi nu gândeşte decât la Dumnezeu şi inima o are plină de El. De aceea înţelege cele neînţelese. Căci Duhul cel Sfânt Se mişcă în El după măsura lui.“ (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, cuv. 32, în Fil. rom., vol. X, p. 179)



.jpg)


