Vai vouă!

Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis. Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni"; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Luca 11, 47-54; 12,1

***

Cuvintele citite astăzi sunt o continuare a discuţiei pe care Domnul Iisus Hristos a avut-o cu fariseii şi învăţătorii de lege. Şi unii, şi alţii au fost mustraţi pentru ipocrizia de care dădeau dovadă. Dacă pe unii i-a mustrat pentru faptul că puneau accentul doar pe lucrurile exterioare, pe învăţătorii de lege i-a mustrat pentru tendinţa lor de a transfera centrul de greutate spre ceea ce declarau, şi nu spre ceea ce săvârşeau. Mântuitorul le-a spus că ei sunt fiii celor care au ucis pe prorocii trimişi de Dumnezeu. Ne surprinde faptul că cei vizaţi nu au înţeles mare lucru din mustrările Mântuitorului şi au început să-L urască pe Domnul Hristos. Găsim şi astăzi astfel de mentalităţi fariseice. Unii ar dori ca învăţăturile Bisericii să fie după mintea lor. Aceştia se plâng că postul este prea aspru, rugăciunea este prea lungă, canoanele prea severe, iar Sfânta Liturghie durează prea mult. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Cine nu gândeşte şi nu lucrează ca Domnul nu este al Lui."