Viață dedicată propovăduirii Evangheliei

Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. Matei 16, 13-19

La întrebarea adresată de Domnul Iisus Hristos ucenicilor Săi în legătură cu percepţia pe care oamenii o au despre El, răspunsul Apostolilor a plecat de la cele evidente: vindecări mi­nu­nate şi cuvintele dumne­zeieşti. Însă mai important era ce cre­deau ucenicii despre El. Fiecare şi-a dedicat viaţa propovăduirii învăţăturilor Mântuitorului. Ei nu vorbeau de un oarecare învăţător, ci despre Iisus Hristos, Cel Înviat. De la Apostoli învăţăm cum trebuie să-L propovăduim pe Domnul Hristos. La Sfântul Petru admirăm înţelepciunea, spiritul de luptător şi mai ales puterea de a se întoarce atunci când L-a părăsit pe Mântuitorul. De la Sfântul Pavel moştenim hotă­rârea de a-L urma necondiţionat pe Domnul Hristos, profunzimea scrierilor sale şi dăruirea pe care a avut-o în propovăduirea Evangheliei. Aveau în inimi cuvintele Mântuitorului: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”. Aşa ne rugăm astăzi: „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rugaţi-vă pentru mântuirea sufletelor noastre!”.