Creatorul cerului și al pământului

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. VII, 1, în PSB, vol. 57, pp. 438-439

„Nimeni dintre credincioși nu se îndoiește că, înainte de facerea acestei lumi văzute, Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic, din bunăvoința Creatorului spre mărirea Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare. Nu trebuie să socotim că Dumnezeu a început creația Sa cu facerea acestei lumi, ca și cum în nenumăratele secole care s-au scurs înainte de facerea lumii El ar fi stat în nelucrare, fără activitatea și providența Sa divină, singur și neavând către cine să-Și reverse binefacerile bunătății Sale. O astfel de credință este nepotrivită, înjositoare și nevrednică de măreția necuprinsă, fără început și fără sfârșit a lui Dumnezeu, Care zice El Însuși de­spre puterile îngerești: Îndată ce au fost făcute astrele, toți îngerii Mei M-au lăudat cu mare glas. (Iov 38,7) Se vede foarte limpede că au existat înainte de a se fi făcut cerul și pământul cei ce au fost de față la creația stelelor, ca unii care, uimiți de toate cele pe care le vedeau că apar din nimic, au lăudat cu mare glas și cu admirație pe Creator. Așadar, înainte de acest început al timpului, de­spre care vorbește Moise, și care în sens istoric și iudaic înseamnă prima vârstă a lumii, potrivit căreia Hristos este începutul tuturor lucrurilor, în care Tatăl a creat toate, potrivit cuvintelor: Toate au fost făcute de El și fără El nimic nu s-a făcut, înainte, zic, de acest început al timpului, despre care vorbește Cartea Facerii, Dumnezeu a creat, fără îndoială, toate acele puteri și virtuți cerești. Pe acestea apostolul (Pavel) le numără în șir, spunând astfel: Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El“. (Coloseni 1, 16).