Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 286-287 „Pustnicul Sebastian era cu metania din Mănăstirea Bogdana Ocna, unde s-a nevoit în primii ani ai
Cum să-i aduci pe toți laolaltă
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 458-459
„În ziua hirotoniei sale în arhiereu, Episcopul Andrei Șaguna a rostit aceste cuvinte:
– Cea mai mare parte a vieții mele pururea în osteneală mi-a fost și îmi va fi. Dar și cea mai mare bucurie mi-a fost și îmi va fi și în viitor a învinge toate piedicile. Cred cu tărie că, fiind umbrit de puternicul scut al lui Dumnezeu, voi putea îndeplini scopul vieții mele întregi, ca pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deștept și cu voia să-i trag către tot ce este adevărat, sfânt și bun.
Sfântul Andrei Șaguna s-a dovedit de la început a fi un adevărat părinte al românilor din Transilvania, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei dreptmăritoare, dar, în același timp, și un apostol luminat de Duhul Sfânt, care punea mai presus de toate dragostea în Hristos și unirea națională decât ura, vrajba și dezbinarea confesională. Cu înțelepciunea și cu sufletul lui pașnic, el a contribuit cel mai mult la marea adunare de unitate românească din mai 1848 de pe Câmpia Libertății.
Fiind oricând gata de jertfă pentru cauza Bisericii și a înfrățirii tuturor românilor din Transilvania, marele ierarh a zăbovit șapte luni la Viena, stăruind zi de zi pentru independența națională și religioasă a Transilvaniei și nu s-a întors până nu s-au ușurat suferințele poporului nedreptățit.
După încetarea revoluției din anii 1848-1849, Sfântul Andrei Șaguna a început, cu grele sacrificii, opera de restaurare, înfrumusețare și zidire din nou a zeci de biserici ortodoxe, în locul celor jefuite și distruse prin satele și orașele ardelene. În câțiva ani, toate bisericile din eparhie erau înnoite și împodobite cu cărți de cult, cu icoane, cu veșminte și cu slujbe alese.
La acestea au contribuit, alături de credincioșii ardeleni, și cei din Moldova și Țara Românească, care se simțeau dintotdeauna frați cu cei de peste munți. Un ajutor deosebit a dat și Mănăstirea Neamț, care trimitea cu carele cărți de slujbă și alte daruri la Episcopia Ortodoxă din Sibiu.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


