Pilde și apoftegme

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, III, 39, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 42 

„Se spunea despre avva Macarie Egipteanul că urca odată din Sketis în Muntele Nitriei și, când s-a apropiat de locul acela, i-a zis ucenicului său: Mergi puțin mai îna­inte. Mergând el înainte, s-a întâlnit cu un preot idolesc al elinilor. Și, strigându-l fratele, îl chema zicând: Hei, hei, diavole, unde alergi? Iar acela, întorcându-se, l-a bătut și l-a lăsat pe jumătate mort. Și, luând lemnul, alerga. După ce a înaintat puțin alergând, l-a întâmpinat avva Macarie pe preotul idolesc și i-a zis: Să fii sănătos, să fii sănătos, truditorule! Iar acela, mirându-se, a venit la el și i-a zis: Ce lucru bun ai văzut la mine de m-ai numit așa? I-a zis bătrânul: Pentru că te-am văzut ostenindu-te. Și nu știi că te ostenești în zadar. I-a zis și el: Și eu m-am umilit pentru urarea ta și am înțeles că din partea lui Dumnezeu ești, dar un monah rău, întâmpinându-mă, m-a ocărât, iar eu l-am rănit de moarte. Și a cunoscut bătrânul că este ucenicul lui. Iar preotul idolesc, cuprinzându-i picioarele, îi zicea: Nu te voi lăsa până nu mă faci monah. Și au ajuns acolo unde era monahul și l-au luat și l-au dus în biserica muntelui. Când au văzut [cei de acolo] pe preot împreună cu el, s-au mirat. Și l-au făcut monah și mulți dintre elini s-au făcut creștini printr-însul. Spunea deci avva Macarie că vorba rea chiar și pe cei buni îi face răi, iar vorba bună îi face buni până și pe cei răi.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, IV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 43

„A spus avva Petru, [ucenicul] avvei Lot, că era odată în chilia avvei Agaton și a venit la acesta un frate, zicând: Vreau să locuiesc cu frații. Spune-mi cum să locuiesc împreună cu dânșii. I-a zis bătrânul: Ca în prima zi când intri la ei, așa păzește înstrăinarea ta în toate zilele vieții tale, ca să nu capeți îndrăzneală față de ei! I-a zis avva Macarie: Dar ce face îndrăzneala? I-a zis bătrânul: Îndrăzneala este asemenea unei arșițe mari de la fața căreia toți fug atunci când se stârnește și strică rodul pomilor. I-a zis avva Macarie: Așa de grea este îndrăzneala? Și i-a zis avva Agaton: Nu este altă patimă mai grea decât îndrăzneala, căci din ea se nasc toate patimile.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)