Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma
Sfântul Cuvios Sisoe, urmând cu osârdie lui Hristos, a trăit în sihăstrie, în pustiile Egiptului. Prin smerenie şi rugăciune i-a biruit pe vrăjmaşii nevăzuţi, iar locul nevoirii sale a fost în muntele în care s-a nevoit şi Cuviosul Antonie cel Mare (251-356). Pentru viaţa sa curată s-a învrednicit de darul facerii de minuni, înviind copilul unui mirean care venise la el pentru binecuvântare. Vieţuind în pustie 60 de ani, Cuviosul Sisoe s-a apropiat de sfârşitul său. Şi când era aproape să moară, stând lângă el monahii, a strălucit faţa lui şi a zis: „Iată Avva Antonie a venit”. Şi trecând puţin timp a zis: „Iată ceata Prorocilor a venit”. Iarăşi strălucind faţa lui şi mai tare a zis: „Iată ceata Apostolilor a venit”. Atunci fraţii l-au rugat să le spună cu cine vorbeşte, iar el le-a zis: „Iată îngerii au venit ca să mă ia şi mă rog să mă mai lase puţin să mă pocăiesc”. Iar faţa sa a strălucit şi mai mult făcându-se ca soarele şi s-au temut toţi. Şi iarăşi a grăit către ei Cuviosul: „Iată, vine Domnul, vedeţi toţi, că zice: Aduceţi-Mi vasul cel ales din pustie”. Zicând acestea Sfântul Sisoe şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar chilia s-a umplut de bună mireasmă. (Arhid. Ştefan Sfarghie)
