Sf. Proroc Amos; Sf. Mc. Isihie; Fericiţii Augustin şi Ieronim

Sfântul Proroc Amos a trăit pe vremea regelui Ieroboam al 2-lea (786-746 î.Hr.), născându-se cu aproape 800 de ani înainte de venirea în lume a Mântuitorului ­Iisus Hristos. Satul în care s-a născut era Tecoa, aflat nu departe de Betleem. El nu trebuie confundat cu Amos, cel de neam împărătesc, tatăl Prorocului Isaia. Prorocul Amos a fost chemat de Dumnezeu, asemenea lui Moise şi David, şi a fost trimis în pământul lui Israel, pentru că acesta se închina la idoli, adică la cei doi viţei de aur din Dan şi din Betel. Mergând acolo, Sfântul Amos vorbea poporului rugându-l, îndemnându-l şi înfricoşându-l cu pedepse cumplite şi cu mânia lui Dumnezeu, ce aveau să vină asupra lor. În apărarea idolilor şi împotriva lui Amos s-a ridicat Amasia, slujitorul idolului din Betel, care l-a prigonit pe prorocul lui Dumnezeu, bătându-l adeseori şi în cele din urmă rănindu-l de moarte. Profeţia lui Amos se află în Vechiul Testament, în cărţile profeţilor mici.

În această zi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Isihie (†297). Acesta era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea romană de la Dunăre, aflată în cetatea Durostorum, în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311). După înfrângerea perşilor, la anul 297, cezarul Maximian Galeriu a poruncit îndepărtarea creştinilor din armată, acuzându-i că sunt pricina slăbirii împărăţiei romanilor. Astfel, păgânii au început arestarea, schingiuirea şi uciderea soldaţilor creştini, care nu voiau să se lepede de Mântuitorul Iisus Hristos. Printre ostaşii arestaţi s-a aflat şi Isihie. Deoarece a refuzat să se închine idolilor, s-a încununat cu moarte de mucenic într-o zi de 15 iunie.