Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Mucenic Isidor din Hios; Sfântul Sfinţit Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
Sfântul Isidor († 251) a trăit pe vremea împăratului Deciu, fiind de neam din cetatea Alexandriei. Înscris în oastea împărăţiei, având rangul ce se numea „option”, Sfântul Isidor se afla cu partea sa de oaste în Alexandria, sub ocârmuirea lui Numerian, un duşman de moarte al creştinilor. Sfântul Isidor era creştin de multă vreme, tare şi viteaz cu trupul, şi avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu, pentru că îşi ducea zilele în feciorie, rugăciune şi fapte bune. Din poruncă împărătească, oastea de sub ascultarea lui Numerian a trebuit să plece din Alexandria şi să se mute în insula Hios. Împreună cu oastea a mers în acea insulă şi fericitul Isidor. Într-una din zile, un sutaş cu numele Iuliu, păgân la suflet şi pizmaş, l-a pârât pe dreptcredinciosul Isidor că este creştin şi că, în taină, se roagă lui Hristos. Atunci, a fost chemat la judecată de Numerian şi pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei.
