Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfinţii Apostoli şi Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena; Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu
În zilele Sfinţilor Apostoli, după înălţarea Domnului la cer şi după primirea Duhului Sfânt, era nevoie să se orânduiască biserici şi slujitori destoinici, atât pentru rugăciune, cât şi pentru gospodărirea darurilor ce se adunau pentru săraci. Atunci, Sfinţii Apostoli şi-au ales câţiva bărbaţi credincioşi şi vrednici (şapte la număr), pe care i-au pus să slujească la mese. Ei au fost sfinţiţi diaconi de către Apostoli, prin punerea mâinilor, iar numele lor erau: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. În afară de prăznuirea Sfântului Ştefan, ce se face la 27 decembrie, în afară de Sfântul Filip, pomenit la 11 octombrie, şi în afară de Nicolae, care nu este scris în rândul sfinţilor, Biserica îi pomeneşte astăzi pe Sfinţii Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena. Sfântul Prohor a fost însoţitor al Sfântului Petru şi a fost rânduit Episcop al Nicomidiei. L-a ajutat şi pe Sfântul Apostol Ioan şi a fost martirizat în Antiohia. Sfântul Nicanor a fost ucis în aceeaşi zi cu Sfântul Ştefan, aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii în Ierusalim, încât toţi creştinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea şi Samaria. Sfântul Timon a fost episcop în Bostra, Arabia, şi a fost răstignit pe cruce, iar Sfântul Parmena a murit tot de moarte mucenicească, fiind îngropat de Apostoli.