†) Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea; Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul; Sfântul Sfinţit Mucenic Proterie, Patriarhul Alexandriei

Sfinţii Casian (†435) şi Gherman (†405-415) s-au născut din pă­rinţi străromâni în părţile Ca­­sim­cei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îm­bră­ţişat viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi, într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în 385 în căutarea de modele de sfinţenie. Astfel, au vizitat patria anahoreţilor, Egip­tul. Pe la anul 400 au mers la Con­stan­tinopol, unde au ascultat cu­vintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian, diacon. În anul 403, Sfân­tul Gherman a participat la Si­no­dul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au dus la Roma, papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi credincioşilor din Con­stantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Hrisostom. Sfântul Gherman a trecut la Domnul între anii 405-415, pe când era la Roma, iar Sfântul Casian în anul 435. Astăzi Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul, care a pă­ti­mit împreună cu Sfântul Pro­co­pie. Sfântul Vasile Măr­turisitorul a vieţuit pe vremea împăratului Leon Isaurul. Pornin­du-se o aprigă luptă împotriva sfintelor icoane, el a apărat dreap­ta credinţă. Pentru aceasta a fost aruncat în tem­niţă. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Pro­co­pie, împreună cu care a pro­povăduit şi mai mult adevărul despre cinstirea icoanelor. Sfân­tul Vasile a fost strujit cu unghii as­cu­ţite din fier şi a stat mult timp le­gat în lanţuri. Când a murit Leon îm­pă­ra­tul, atunci a fost eli­be­rat şi Sfân­tul Vasile din în­­­chi­soare. El s-a dus în mă­năstirea sa. După mulţi ani şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.