Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah; Sfinţii Mucenici Iulian preotul, Chesarie diaconul şi Polihronie

Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah au trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305), erau romani de neam şi dregători de frunte în armata împărăţiei. Ei se bucurau de mare cinste în faţa împăratului pentru vitejia şi priceperea lor. În taină însă, ei erau creştini, sârguindu-se să-I placă Domnului prin viaţa lor sfântă. Deci, fiind pârâţi că se închină Mântuitorului Hristos, au fost poftiţi de împărat să aducă împreună cu el jertfă lui Zeus. Când a intrat împăratul în capişte, ostaşii Serghie şi Vah au rămas afară. Văzând acestea, Maximian i-a băgat cu forţa acolo şi le-a poruncit să se închine idolului. Ei nu au făcut aceasta, ci L-au mărturisit pe Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat, nemincinos şi viu. Nevrând să lepede dreapta credinţă, li s-au luat hainele şi podoabele de preţ şi fiind îmbrăcaţi în haine femeieşti au fost purtaţi prin cetate, în semn de batjocură. Apoi au fost trimişi în Antiohia Siriei şi acolo, fiind bătuţi cumplit, Sfântul Vah şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Sfântului Serghie i s-a tăiat capul după ce a îndurat multe chinuri. Capetele lor se află la Mitropo­lia din Craiova, aduse acolo de la Curtea de Argeş. Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Iulian preotul, Chesarie diaconul şi Polihronie. Sfinții Mucenici Iulian preotul și Chesarie diaconul au suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Diaconul Chesarie a refuzat să aducă jertfă zeului Apo­llo și, prin rugăciunile sale, s-a dărâmat templul zeului. Atunci, consulul Leontie a crezut în Hristos și s-a botezat, fiind împărtășit de către preotul Iulian. Preotul Iulian și diaconul Chesarie au fost aruncaţi în mare la porunca conducătorului Luxorie, primind astfel cununa muceniciei. Sfântul Mucenic Polihronie (sec. IV) a fost fiul unui plugar pe nume Vardanie. Fiind hirotonit diacon și apoi preot, a suferit moarte martirică în timp ce slujea Sfânta Liturghie, în vremea persecuției ariene, după moar­tea împăratului Constantin cel Mare (306-337).