Astăzi se naşte Hrănitoarea vieţii noastre

Prima sărbătoare importantă din noul an bisericesc este Naşterea Maicii Domnului. Acest praznic închinat Maicii Domnului este sărbătorit în a opta zi a noului an bisericesc. Înţelesul teologic al sărbătorii este strâns legat de faptul că prin Naşterea Sfintei Fecioare Maria se întrezăreşte bucuria cerească din ziua a opta, care este inaugurată de Fiul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în dimineaţa Învierii Sale. Vedem acest aspect mărturisit de troparul sărbătorii: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hris­tos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând bles­temul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”. Această „viaţă veşnică” este cea din ziua a opta, adică ziua neînserată din Împărăţia cerurilor despre care Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp”.

Tot din troparul sărbătorii Naşterii Maicii Domnului înţelegem că evenimentul din istoria mântuirii pe care-l prăznuim astăzi este o veste bună pentru toată lumea, deoarece din cea a cărei naştere o cinstim a „răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru”, Cel care prin moartea şi Învierea Sa a dezlegat blestemul căzut asupra neamului omenesc prin păcatul neascultării al protopărinţilor Adam şi Eva.

Pornind de la troparul acestei sărbători, părin­tele George Florovsky teologhiseşte: „Chiar și nașterea Maicii Domnului într-un anume fel aparține tainei mântuirii (lucru exprimat de tro­parul sărbătorii). Gândurile creștinilor nu rămân la nivelul de idei abstracte, ci urmăresc mereu latura personală a evenimentelor”.

Faptul că această sărbătoare deschide şirul sărbătorilor importante din cursul noului an bi­se­ricesc subliniază încă o dată importanţa timpului liturgic. Despre importanţa începerii anului bisericesc, părintele Placide Deseille spune: „Li­turghia și întreg ciclul liturgic nu sunt doar un aspect al vieții noastre creștine, ci tot acest ciclu liturgic trebuie să structureze întreaga noastră viață duhovnicească, întreaga noastră viață de creștini. El este sursa principală a vieții noastre de creștini”. De aici înţelegem importanţa timpu­lui liturgic pentru noi şi înţelegem mai bine cât de important este că prima sărbătoare a anului bisericesc este dedicată tocmai Maicii Domnului. Iar dacă mergem mai departe, vedem că anul bisericesc îl încheiem cu o zi dedicată tot cinstirii Sfintei Fecioare Maria: 31 august - Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă.

Despre istoria serbării Naşterii Maicii Domnului la 8 septembrie aflăm de la părintele profesor Ene Branişte: „Începutul acestei sărbători trebuie aflat între Sinodul III Ecumenic (431) și Sinodul IV Ecumenic (451)... Ca și sărbătoarea Adormirii, la origine a fost și ea aniversarea anuală a târnosirii unei biserici din Ierusalim închinate Sfintei Fecioare, zidite între 430 și 480, pe locul unde, după tradiție, fusese casa părinților Sfintei Fecioare”.

La 8 septembrie cinstim naşterea minunată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria. Din acest moment începe viaţa plină de sfinţenie a celei ce s-a învrednicit să fie Maica Domnului. O definire sintetică a existenţei pline de harul dumnezeiesc o face părintele arhimandrit Zaharia Zaharou de la Essex: „Viața Sfin­tei Fecioare a fost prorocească, pentru că ea nu a fost numai adumbrită de Sfântul Duh la Buna Vestire, ci a fost și plină de Sfântul Duh. Mai bine spus, ea a fost purtată și călăuzită de Sfântul Duh”. Toate acestea se vădesc în istoria minunată a Sfintei Fecioare Maria despre care acelaşi părinte arhimandrit mărturiseşte: „Nașterea Maicii Domnului a fost în sine o minu­ne. Părinții ei erau sterpi, însă drepți și credin­cioși. Viața lor de rugăciune și sfințenie a făcut ca un pântece sterp să aducă un rod slăvit, pe Maica lui Dumnezeu”. Despre această minune aflăm dintr-un text apocrif numit „Protoevanghelia lui Iacov”. De aici ştim că numele părinţilor Sfintei Fecioare Maria erau Ioachim şi Ana. Ei aveau origine davidică, adică regală după rânduiala iudaică, şi erau ostracizaţi de ceilalţi cona­ţionali pentru că nu aveau copii. Din relatarea apocrifă ştim că ei se rugau şi posteau pentru a do­bândi un copil.

Despre minunea Naşterii Sfintei Fecioare Maria, „Protoevanghelia lui Iacov” relatează: „Şi iată un înger al Domnului a sosit spunându-i acesteia: «Ana, Ana, a auzit Domnul rugăciunea ta şi vei zămisli şi vei naşte şi se va vesti despre sămânţa ta în toată lumea...». Şi iată au venit doi îngeri spunându-i: «Iată, Ioachim, bărbatul tău, vine cu turmele sale». Şi un înger al Domnului a coborât către Ioachim spunându-i: «Ioachime, Ioachime, a ascultat Domnul Dumnezeu rugă­ciu­nea ta; coboară de aici; iată, dar, femeia ta, Ana, în pântece va lua…». Şi iată, Ioachim a ve­nit cu turmele sale şi a stat Ana către uşă şi a văzut pe Ioachim venind şi-a alergat şi s-a agăţat de grumazul lui... S-au împlinit aşadar lunile ei. În luna a noua a născut Ana. Şi a spus moaşei: «Ce-am născut?» Iar acesta i-a răspuns: «Fiică». Şi a zis Ana: «Măritu-s-a sufletul meu în această zi şi s-a plecat acesteia». După aceea, s-au împlinit zilele curăţirii Anei, a dat sân copilului şi i-a pus numele Mariám”.

Într-un text publicat în revista „Pemptousia” (nr. 21) dedicat sărbătorii Naşterii Sfintei Fecioare Maria este explicată această anghelofanie: „După cum vedem în această relatare, Naşterea Maicii Domnului este vestită de înger după o lungă perioadă de stârpiciune a părinţilor ei. Tot un înger este cel care vesteşte naşterea altor persoane biblice: a lui Samson, a lui Samuil, a lui Ioan Înaintemergătorul. Însă Naşterea Maicii Domnului este diferită, pentru că este înnoirea lui Adam şi chemarea Evei şi izvorul nestrică­ciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit şi din moarte ne-am mântuit… (Slava Litiei, glasul al 8-lea). Aşa cum vedem în aproape toate troparele slujbei Naşterii Prea­sfintei Născătoare de Dumnezeu, sfinţii imnografi subliniază, în paralel cu Naşterea Prea­sfintei, şi rolul ei de Maică a lui Dumnezeu. Mai mult încă, în dezlegarea stârpiciunii Anei întrezărim - potrivit învăţăturii Părinţilor Bise­ricii - dezlegarea stârpiciunii firii omeneşti, care se va desfăta de roadele dumnezeiescului har. Harul acesta astăzi începe a rodi prin Naş­terea Maicii Domnului”.

Rugăciunea şi postirea Sfinților şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana dezleagă stârpiciunea şi rodesc pe cea „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, Preasfânta Fecioară Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie Maica Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Lucru mărturisit atât de clar şi de condacul sărbătorii de astăzi prin care o cinstim pe Maica Sfântă: „Sfinţii Ioachim şi Ana din defăi­marea nenaşterii de fii, iar Adam şi Eva din stricăciunea morţii au scăpat, Prea­curată, prin Sfântă naşterea ta. Aceasta o prăz­nuieşte şi popo­rul tău, de vina greşelilor mântuindu-se, când striga către tine: cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi Hrăni­toarea vieţii noastre”.