Dreapta credinţă, cale către mântuire

Suntem în săptămâna care desparte primele două duminici din Postul Mare, când sărbătorim triumful Ortodoxiei din secolul al 9-lea și dreapta teologhisire a Sfântului Grigorie Palama din secolul al 14-lea. De aceea, este un bun prilej să vorbim despre dreapta credință prin care suntem pe calea mântuirii. În prima duminică am prăznuit victoria Ortodoxiei împotriva iconoclasmului din anul 843, iar în a doua duminică vom sărbători teologia ortodoxă a Sfântului Grigorie Palama. Unirea acestor duminici prin sărbătorirea dreptei credințe ne pune înainte timpul postului ca o perioadă de prăznuire și mărturisire a ortodoxiei noastre.

Duminică am sărbătorit Ortodoxia, amintindu-ne de ce s-a întâmplat în urmă cu 12 secole în Bizanț. Astfel, după mai bine de un veac de lupte împotriva sfintelor icoane, toți cei care au fost exponenți ai iconoclasmului au fost anatematizați, alături de toți ereticii, începând cu Simon Magul, prin textul special compus la Sinodul din Constantinopol din anul 843 și citit la 11 martie, în prima duminică din Postul Mare.

După cinci veacuri de dispute hristologice se punea capăt ereziilor care au marcat atât de profund istoria Bisericii din primul mileniu, dar și a Imperiului Roman în forma sa bizantină. Din acel moment al primei Duminici a Ortodoxiei, serbat în 843, icoana devine definitorie pentru spiritualitatea și cultura bizantină.

În centrul sărbătorii Ortodoxiei din prima duminică a Postului Mare stă Persoana divino-umană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în jurul Căreia gravitează toată dezvoltarea teologică patristică din epoca sinoadelor ecumenice, când s-a definit dreapta credință, în primul rând legată de dogma hristologică. Astfel, Duminica Ortodoxiei ni-i aduce înainte și pe marii Părinți ai Bisericii care au luptat pentru definirea dreptei credințe hristologice la aceste sinoade ecumenice.

A doua duminică din Postul Mare este a Sfântului Grigorie Palama, când continuă serbarea victoriei Ortodoxiei asupra ereziilor, în decursul istoriei Bisericii, pentru că el este considerat între marii apărători ai dreptei credințe. Această duminică îi este dedicată din secolul al 14-lea, imediat după canonizarea sa.

În persoana Sfântului Grigorie Palama, contemporanii săi l-au văzut pe părintele care a salvat ortodoxia isihastă în fața raționalismului scolastic, care pătrunsese în mediile intelectuale bizantine. De aceea, duminica închinată lui este imediat după Duminica Ortodoxiei, fiind de fapt o prelungire a cinstirii dreptei credințe.

Părintele Makarios Simonopetritul, în Triodul explicat, ne spune că „instituirea sărbătorii Sfântului Grigorie Palama în a doua duminică a Postului Mare, îndată după Duminica Ortodoxiei” consacră „deciziile celor două Sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 și 1351, drept însăși expresia Ortodoxiei și a marii tradiții dogmatice bizantine”. Praznicul Sfântului Grigorie era rânduit alături de cel al restaurării cultului sfintelor icoane și ocupă, împreună cu el, un loc privilegiat și semnificativ în cursul anului liturgic.

Aflându-ne între două serbări ale Ortodoxiei, din prima și a doua duminică din Postul Mare, este foarte important să ne aplecăm asupra dreptei credințe și a rolului ei fundamental în drumul nostru către mântuire.

Să nu uităm că nu este întâmplător faptul că sărbătorim dreapta credință tocmai în timpul binecuvântat al Postului Mare, când suntem chemați ca, prin asceză și rugăciune, să ne aplecăm și asupra operelor patristice, prin care să descoperim profunzimea și frumusețea Ortodoxiei.

Ținând Postul Mare, afirmăm ortodoxia noastră și suntem pe calea mântuirii, după cum ne învață marii Părinți isihaști, care s-au nevoit prin post și rugăciune. Totodată, împlinirea postirii prin pocăință și fapte bune arată ortodoxia noastră și nădejdea că prin acest efort ascetic vom dobândi viața veșnică.

Ca ortodocși, nu trebuie să uităm că Biserica Ortodoxă este păstrătoarea adevărurilor de credință revelate de Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și dogmatizate la cele șapte sinoade ecumenice. Mai ales să avem conștiința că facem parte din Biserica întemeiată în chip spiritual de Hristos pe Cruce și care a apărut în istorie la Cincizecime, când, prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, aceștia au întemeiat prima comunitate creștină la Ierusalim.

Sfinții Apostoli ne-au transmis cuvintele și faptele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos și ele au fost păstrate cu sfințenie de Biserica Ortodoxă. Întreaga teologie patristică ortodoxă mărturisește adevărurile de credință fundamentate pe propovăduirea apostolică. De aici s-a alcătuit Simbolul credinței, care sintetizează adevărurile vestite lumii de Sfinții Apostoli și teologhisite de Părinții Bisericii.

Acest Simbol de credință, numit și Crez, este formulat la primele două Sinoade ecumenice: Niceea (325) și Constantinopol (381). Prin el mărturisim credința noastră în Preasfânta Treime, adică în Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, apoi adevărul revelat că Dumnezeu Tatăl este Creatorul, Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Sfințitorul lumii. Tot în Crez mărturisim că Biserica este una sfântă, sobornicească și apostolică. Și încheiem mărturisirea noastră prin speranța învierii morților și a vieții veacului ce va să fie.

Aceasta este dreapta credință pe care noi, ortodocșii români, o mărturisim de veacuri pe pământul binecuvântat al țării noastre. În Ortodoxie ne găsim identitatea creștină și modul firesc de a fi în această lume. Trăind în duhul Ortodoxiei, descoperim unitatea între credință și tradiție, pe parcursul celor două mii de ani de creștinism pe pământul patriei noastre.

Din tradiția patristică știm că prin mărturisirea dreptei credințe, unită cu credința noastră în Dumnezeu, la care adăugăm și faptele bune, putem ajunge la mântuire. De fapt, a fi ortodox înseamnă să fii pe calea mântuirii și să mărturisești adevărata credință mântuitoare adusă lumii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.